|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- Arta e o boema pentru dumneavoastra ?
VH: Incerc sa fiu un om al rigorii. De aceea arta pentru mine nu inseamna fantezie si cu atat mai putin boema, ci
dimpotriva, e un mod superior de a organiza ceea ce se vede, ceea ce se stie si ceea ce se simte.
- De-a lungul anilor ati fost premiat nu numai pentru scenografie, dar si pentru pictura.
VH: Fiind membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania am participat la expozitii de pictura si in strainatate.
Surpriza cea mai mare insa a fost ca mi s-a dat un premiu in strainatate. Surpriza cea mai mare insa a fost ca mi s-a
dat un premiu in strainatate pentru pictura, fara sa particip in mod constient. Avand lucrari la niste prieteni in Italia, ei
au fost foarte draguti si le-au dus la un concurs. Exact atunci cand eram mai suparat pe viata, in `89, am primit
premiul - gura de oxigen ce m-a facut sa iau mai in serios aceasta pasiune a mea. Sa nu se creada insa ca fac
scenografie ca pictor, ca fac decoruri pictate. Scenografia este arta spatiului, a golului si a plinului, o gandesc ca pe
o sculptura. In scenografie, important este organizarea spatiului.
- Pictati frumos, dar expuneti rar. De ce ? Numai pentru ca pictura este doar o pasiune ?
VH: Incerc sa inscenez o expozitie de pictura atunci cand se aduna mai multe lucrari, ca discursul meu sa tina de
raportul dintre pictura, de felul cum dialogheaza ele prin teme, tehnici si stiluri.
- V-am vazut expozitia in care ati adus, intr-un fel, atelierul in galerie. Mi s-a parut impresionant
VH: Am dorit sa evit aspectul comercial pe care il au de cele mai multe ori expozitiile de pictura - tablouri inramate,
cu rame poleite, pentru sufragerii. Mi-am propus ca expozitia sa fie o marturie a ceea ce ma preocupa in domeniul
picturii, intituland-o chiar: “Atelier- enunturi si recuperari”. Am incercat sa dau o usoara sugestie de atelier cu lucrari
neinramate sau in diverse faze de lucru. Spectatorul sa nu aiba senzatia ca i se da totul de-a gata si e sufocat de
discursul artistului. Sa permit un dialog deschis, sa primesc vizitatorii in galerie ca in atelier.
- Sunteti un nonconformist ?
VH: Creatia autentica e nonconformista, dar in acelasi timp sunt traditionalist. Acum sunt intr-un fel nonconformist
pentru ca sunt traditionalist. Tipul meu de revolutie e un fel de restauratie a valorilor perene, bineinteles cu
mijloacele actuale.
- Cum evolueaza directia scenografica, care face parte din miscarea teatrala?
VH: Cred ca nu poate evolua separat de regie, de tot ceea ce se intampla in teatru. Uneori e cu un pas inainte, fiind
la curent cu avangarda din artele plastice si aduce in scena lucuri ce provoaca si regizorul si actorii la un alt mod de
a concepe teatrul, insa sunt drumuri bine impletite, nu se pot gandi separat. Eu incerc o anume autonomie a
scenografiei in spatiul dedicat spectacolului. In sensul ca spectacolul cu tot cu scenografie sa fie interesant,
frumos, puternic, iar atunci cand e parasit de text, de actori, el sa nu se prabuseasca odata cu iesirea personajelor.
Sa traiasca prin decor. Astfel sa ramana, ca o ruina frumoasa.
Interviu realizat de Maria Sarbu pentru Jurnalul de Bucuresti 8-14 martie 2002
- Senatul UNITER v-a acordat in acest an, Premiul
pentru intreaga activitate pe care il veti primi la
Gala din 8 aprilie. Este o apreciere a celor 30 de
ani de creatie scenografica in teatrul romanesc.
Ce inseamna asemenea premiu pentru
dumneavoastra acum cand sunteti in plina
ascensiune ?
VH: Intreaga activitate ar insemna, cred, momentul in
care creatorul nu mai lucreaza, dar in general, artistii au
o longevitate care depaseste termenul formal, cum ar fi
iesirea la pensie. Consider ca primesc premiul
prematur pentru ca sper sa mai lucrez si de abia acum
imi dau seama ca stiu cat nu stiu. Totusi a fost o
surpriza mare si ma bucur pentru acest premiu. Daca
tot s-au rotunjit 30 de ani de cand fac aceasta meserie,
cade bine acest premiu pentru intreaga activitate,
pentru ca te indeamna la un bilant si te face sa te
gandesti la alte lucruri. Il iau ca o provocare, cum ar fi o
“tanara speranta”.
- Sunteti si pictor, dar este pictura o meserie
pentru dumneavoastra asa cum e scenografia ?
VH: Nu este o meserie. E o pasiune. Mi-am ales sa fac
scenografie ca profesiune de baza, dar in domeniul
artelor plastice genurile nu sunt atat de separate incat
sa nu le poti practica. Pentru mine pictura e un lucru
complementar. Si un of, ca nu am timp sa ma ocup mai
mult de asa ceva. Daca as lua totul de la capat cred ca
tot asta as face: scenografie si pictura. Scenografia e o
munca de echipa si nu intotdeauna te exprimi total, insa
atat servitutile, cat si satisfactiile sunt putin mai mari
decat in pictura.
Copyright @ Vittorio Holtier 2013